Ce anume cauzează acest stres?

„STRESUL cauzat de înformaţii este generat de prăpastia care devine din ce în ce mai mare între ceea ce înţelegem şi ceea ce credem că ar trebui să înţelegem. Este gaura neagră care există între date şi cunoştinţă, iar aceasta se creează când informaţia nu ne satisface dorinţa sau necesitatea de a cunoaşte.“ Acestea sunt cuvintele lui Richard Wurman, consemnate în cartea sa Information Anxiety. „Mult timp, oamenii nu şi-au dat seama cât de mult nu cunoşteau — ei nu ştiau ce nu cunoşteau. Dar în prezent, oamenii sunt conştienţi de cât de mult nu cunosc, iar acest lucru le inspiră teamă.“ Rezultatul este că majoritatea dintre noi s-ar putea să simţim că ar trebui să avem un nivel mai ridicat de cunoştinţe decât cel pe care îl avem acum. Din toată avalanşa de informaţii care se revarsă asupra noastră asimilăm doar puţine dintre acestea. Dar deseori nu ştim ce anume să facem cu acestea. În acelaşi timp, am avea probabil sentimentul că toţi ceilalţi cunosc şi înţeleg mult mai multe decât noi. Acesta este momentul în care suntem cuprinşi de stres!

David Shenk este de părere că excesul de informaţii a devenit un poluant care dă naştere la „poluarea de date“. El adaugă: „Poluarea de date este un obstacol; nu lasă loc momentelor de linişte şi împiedică meditarea, care este atât de necesară. . . . Ne stresează foarte mult“.

Este adevărat că o cantitate prea mare de informaţii sau un potop de materiale informative poate crea stres, dar acelaşi lucru este valabil şi în cazul în care nu suntem suficient de informaţi sau, chiar mai rău, suntem greşit informaţi. Faptul de a fi bombardat cu informaţii este asemănător cu faptul de a te simţi singur într-o cameră aglomerată. Potrivit cuvintelor lui John Naisbitt din cartea sa Megatrends, „ne înecăm într-un potop de informaţii, dar murim de sete după cunoaştere“.

Cum vă pot influenţa infracţiunile prin calculator

O altă cauză care generează stres este numărul crescând de infracţiuni prin calculator. În cartea sa intitulată Protection and Security on the Information Superhighway (Protecţia şi securitatea pe supermagistrala de informaţii), dr. Frederick Cohen îşi exprimă îngrijorarea: „Biroul Federal de Investigaţii (FBI) estimează că anual se pierd aproximativ 5 miliarde de dolari americani din cauza infracţiunilor prin calculator. Cu toate că pare incredibil, acesta este doar vârful piramidei. De asemenea, au fost exploatate imperfecţiunile sistemelor de calculatoare pentru a se obţine controlul asupra negocierilor, pentru a se distruge reputaţii, pentru a se câştiga conflicte militare şi chiar pentru a se comite omucideri“. Pe lângă toate acestea, mai este şi problema tot mai îngrijorătoare a accesului copiilor la pornografia prin calculator — ca să nu mai vorbim de nerespectarea confidenţialităţii.

Dependenţii de calculatoare lipsiţi de scrupule introduc în mod deliberat viruşi în sistemele de calculatoare şi pot cauza mari daune. Delincvenţii hackers (spărgătorii de reţea) pătrund în mod ilegal în sistemele electronice şi obţin informaţii confidenţiale, uneori ajungând să fure bani. Asemenea acţiuni pot avea efecte devastatoare asupra a mii de utilizatori de calculatoare personale. Infracţiunile prin calculator constituie o ameninţare pentru lumea afacerilor şi pentru guvern.

Necesitatea de a fi bine informat

Bineînţeles, toţi trebuie să fim bine informaţi, dar faptul că suntem copleşiţi de informaţii nu înseamnă neapărat că acestea sunt instructive în adevăratul sens al cuvântului, întrucât cea mai mare parte a ceea ce ni se prezintă sub formă de informaţii nu constituie altceva decât simple fapte sau date neprelucrate, care nu au nici o legătură cu experienţa noastră. Unii chiar sugerează că, în loc să fie numit „explozie de informaţii“, acest fenomen ar putea fi numit cel mai bine „explozie de date“ sau, mai cinic chiar, „explozia lipsei de informaţii“. Economistul Hazel Henderson are următorul punct de vedere: „Informaţia în sine nu iluminează. Nu putem defini cu exactitate ce anume sunt lipsa de informare, dezinformarea sau propaganda în acest mediu dominat de mass-media. Îndreptarea atenţiei asupra simplei informări a dus la un potop de miliarde de date incomplete, disparate şi fragmentate, mai lipsite de sens ca oricând, în loc să ducă la căutarea de noi modalităţi eficiente de cunoaştere“.

Joseph Esposito, preşedinte al Comitetului de Editare al Lucrării Encyclopædia Britannica, face următorul comentariu franc: „Majoritatea informaţiilor transmise în Era Informaţiei efectiv se pierd; sunt numai vâlvă. „Explozia de informaţii“ este o expresie potrivită; o explozie practic blochează capacitatea noastră de a mai auzi ceva. Dacă nu putem auzi, nu putem cunoaşte“. Orrin Klapp vede lucrurile astfel: „Cred că nimeni nu ştie cât anume din cantitatea de informaţii transmise publicului sunt pseudoinformaţii, care pretind că transmit ceva, dar care, de fapt, nu spun nimic“.

Fără îndoială vă amintiţi că instruirea pe care aţi primit-o la şcoală se baza mai mult pe învăţarea unor fapte, astfel încât să vă puteţi lua examenele. De multe ori aţi tocit multe date doar cu puţin timp înaintea examenului. Vă amintiţi cum învăţaţi mecanic lungi liste de date la orele de istorie? Câte dintre aceste evenimente şi date vi le mai aduceţi aminte în prezent? V-au ajutat acele fapte să gândiţi sau să ajungeţi la concluzii logice?

Cunoştinţă sporită înseamnă eficienţă sporită?

Dacă nu este ţinută sub control cu mare atenţie, devoţiunea faţă de asimilarea de tot mai multe informaţii ne poate răpi mult din timp, din somn, din sănătate şi chiar din bani. Deşi faptul de a fi mai bine informat oferă mai multe avantaje, acest lucru îi poate crea cercetătorului o stare de nelinişte, întrebându-se dacă a verificat sau a obţinut toate informaţiile disponibile. Dr. Hugh MacKay dă următorul sfat: „De fapt, informaţia nu este calea spre iluminare. Informaţia în sine nu revarsă lumină asupra sensului vieţii. Informaţia are foarte puţin în comun cu dobândirea înţelepciunii. În realitate, asemenea altor posesiuni, ea poate deveni cu certitudine un obstacol în calea înţelepciunii. Putem cunoaşte prea multe lucruri, exact aşa cum putem poseda prea multe lucruri“.

Adesea, oamenii sunt copleşiţi nu numai de volumul imens de informaţii disponibile în prezent, ci şi de frustrarea ce rezultă în urma încercării de a transforma informaţia în ceva care poate fi înţeles, care are un sens şi care este realmente instructiv. S-a spus că am putea fi „asemenea unei persoane însetate care a fost condamnată să bea apă de la un hidrant, folosind un degetar. Din cauza volumului mare de informaţii disponibile şi a modului în care sunt de obicei transmise, majoritatea acestora nu ne sunt folositoare“. Aşadar, trebuie să stabilim cât anume este suficient, nu din punct de vedere cantitativ, ci calitativ, şi care sunt foloasele pe care le tragem personal din toate aceste informaţii.

Ce putem spune despre transferul de date?

O altă expresie des întâlnită în prezent este „transfer de date“. Aceasta se referă la transmiterea de date pe cale electronică. Cu toate că această modalitate este apreciată, nu constituie un mijloc de comunicare în adevăratul sens al cuvântului. De ce nu? Deoarece reacţionăm cel mai bine când intrăm în contact cu oameni, nu cu maşini. În cazul transferului de date, nu se poate vedea expresia feţei şi nu există contact vizual sau limbaj al corpului, care, adesea, contribuie la o conversaţie şi transmit sentimente. În conversaţiile directe, aceşti factori dau un plus de semnificaţie cuvintelor folosite şi adesea le clarifică sensul. Nici unul dintre aceste ajutoare valoroase nu sunt prezente în timpul transferului electronic, nici chiar când se foloseşte telefonul celular, care este din ce în ce mai răspândit. Uneori, nici chiar conversaţiile directe nu comunică în mod exact ce anume are vorbitorul în minte. Interlocutorul poate recepta şi percepe cuvintele în felul său şi le poate da o semnificaţie greşită. Cu atât mai mare este pericolul ca toate acestea să se întâmple când vorbitorul nu poate fi văzut!

Un aspect regretabil al vieţii este acela că, din cauza perioadelor de timp excesiv de lungi pe care unii le petrec în faţa ecranelor calculatoarelor sau ale televizoarelor, membrii familiei devin străini unul faţă de celălalt în propriile lor locuinţe.

Aţi auzit vreodată de tehnofobie?

„Tehnofobia“ înseamnă pur şi simplu „teamă de tehnologie“, inclusiv de folosirea calculatoarelor sau a altor aparate electronice asemănătoare. Unii sunt de părere că aceasta este unul dintre cele mai des întâlnite sentimente de teamă la care a dat naştere era informaţiei. În periodicul The Canberra Times, un articol care se baza pe un raport publicat de Associated Press se intitula astfel: „Directorii japonezi se tem de calculatoare“. Despre directorul unei mari companii japoneze s-a spus: „[El] dispune de putere şi de prestigiu. Dar aşezaţi-l în faţa unui calculator, şi va deveni un pachet de nervi“. Potrivit unui sondaj efectuat în rândul a 880 de companii japoneze, doar 20 la sută dintre directorii acestora foloseau calculatoare.

Tehnofobia este stimulată de mari dezastre, cum ar fi blocajul telefonic ce a avut loc în 1991 în oraşul New York, accident care a paralizat activitatea mai multor aeroporturi timp de câteva ore. Dar ce putem spune despre accidentul survenit în 1979 la Centrala Nucleară din Three Mile Island (S.U.A.)? Operatorii de la această centrală au avut nevoie de câteva ore cruciale ca să înţeleagă semnificaţia semnalelor de alarmă computerizate.

Acestea sunt doar câteva exemple referitoare la modul în care tehnologia erei informaţiei a afectat omenirea în mod dramatic. În cartea sa, dr. Frederick Cohen pune următoarele întrebări care ne dau de gândit: „Aţi fost la bancă în ultimul timp? Aţi putea obţine bani dacă calculatoarele nu ar funcţiona? Dar la supermarketuri? Ar putea oare casierele să vă calculeze costul produselor când faceţi cumpărături dacă nu ar avea calculatoare?“

Probabil vă puteţi regăsi în una sau mai multe dintre aceste situaţii imaginare:

• Se pare că noul video pe care vi l-aţi cumpărat are prea multe butoane când doriţi să selectaţi un program pe care aţi vrea să-l înregistraţi. Sau îl chemaţi cu o oarecare jenă pe nepotul dumneavoastră de nouă ani ca să vă fixeze videoul sau decideţi că, în final, oricum nu ţineţi neapărat să urmăriţi programul.

• Aveţi nevoie urgentă de bani. Vă deplasaţi cu maşina până la cel mai apropiat automat bancar cu eliberare de numerar (ATM), dar, dintr-o dată, vă amintiţi că, ultima dată când l-aţi folosit, v-aţi încurcat şi aţi apăsat pe butoane greşite.

• Sună telefonul în birou. S-a făcut legătura cu dumneavoastră din greşeală. Convorbirea era pentru şeful dumneavoastră care lucrează cu un etaj mai sus. Este foarte uşor să transferaţi convorbirea, dar, din lipsă de siguranţă, decideţi să o lăsaţi pe telefonistă să facă acest lucru.

• Tabloul de bord al maşinii pe care aţi cumpărat-o de curând arată de parcă ar fi carlinga unui modern avion cu reacţie. La un moment dat, se aprinde o lumină roşie şi deveniţi agitat pentru că nu ştiţi ce indică aceasta. Apoi trebuie să consultaţi o întreagă carte de instrucţiuni.

Acestea sunt doar câteva exemple de tehnofobie. Putem fi siguri că tehnologia va da naştere la echipamente din ce în ce mai sofisticate pe care, fără îndoială, oamenii generaţiilor trecute le-ar fi numit „miraculoase“. Pentru a fi folosit cu eficienţă, fiecare produs de ultimă oră care este scos pe piaţă necesită mai multe cunoştinţe în ce priveşte modul de întrebuinţare. Prospectele în sine — scrise de experţi într-un limbaj tehnica — inspiră teamă, pentru că se presupune că utilizatorul înţelege acest limbaj şi că are anumite cunoştinţe şi capacităţi.

Informaticianul Paul Kaufman rezumă situaţia în felul următor: „Conceptul de informaţie deşi fascinează în societatea în care trăim, este lipsit de eficienţă. . . . Un motiv care stă la baza acestui lucru este faptul că s-a acordat o prea mare atenţie calculatoarelor şi echipamentelor hardware şi prea puţină persoanelor care folosesc de fapt informaţiile ca să dea un sens lumii şi ca să facă ceva folositor în favoarea altora. . . . Problema nu constă în faptul că apreciem atât de mult calculatoarele, ci în faptul că am ajuns să ne gândim foarte puţin la oameni“. Se pare că preocuparea de faima pe care o asigură producerea de noi tehnologii impresionante îi face pe oameni să se gândească la ce anume se va mai produce. Edward Mendelson spune: „Visătorii de tehnologii nu vor înţelege niciodată care este diferenţa dintre realizabil şi dezirabil. Dacă un aparat poate fi obligat să facă o operaţiune extraordinar de complicată, atunci visătorul va fi de părere că operaţiunea merită să fie făcută“.

Ceea ce a sporit mult stresul cauzat de informaţii este tocmai ignorarea elementului uman din cadrul tehnologiei.

Este într-adevăr îmbunătăţită productivitatea?

Ziaristul Paul Attewell, de la ziarul The Australian, face următorul comentariu referitor la cercetările pe care le-a făcut în ce priveşte timpul şi banii care au fost economisiţi în ultimii ani datorită calculatoarelor. Iată câteva dintre concepţiile sale bine întemeiate: „În pofida anilor de investiţii în sisteme de calcul menite să efectueze operaţii administrative şi să ţină sub control preţurile, personalul administrativ al multor universităţi şi colegii este în continuă creştere. . . . Timp de câteva decenii, furnizorii de calculatoare au susţinut cu tărie că tehnologia pe care o lansează ei pe piaţă va înregistra mari progrese în ce priveşte productivitatea, permiţând astfel ca o mare parte a muncii administrative să fie efectuată de mult mai puţini muncitori, la un cost mult mai scăzut. Însă ne dăm seama că tehnologia informaţională a îndreptat eforturile într-o direcţie greşită: multe operaţiuni noi sunt efectuate de o mână de lucru tot atât de mare sau chiar mai mare decât munca din trecut care era efectuată de mai puţini angajaţi. Deseori nu se economisesc deloc bani. Un exemplu de folosire greşită a banilor este faptul că oamenii se folosesc de tehnologie pentru a îmbunătăţi aspectul documentelor în loc să efectueze pur şi simplu munca de birou într-un ritm mai rapid“.

Se pare că acum supermagistrala de informaţii — care poate fi periculoasă pentru creştini — a fost acceptată şi a devenit o parte integrantă a vieţii. Dar cum putem evita stresul cauzat de informaţii — cel puţin într-o oarecare măsură? Vom oferi câteva sugestii practice în articolul care va urma.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 6]

Avalanşa de informaţii redundante

„După cum ştim cu toţii din proprie experienţă, societatea umană se cufundă inexorabil în grosolănie. Suntem martorii unei dominaţii a programelor TV de proastă calitate, a emisiunilor radio care instigă la ură, a discuţiilor adeseori obscene difuzate la radio sau la televiziune, a proceselor cu hotărâri judecătoreşti nedrepte, a publicităţii senzaţionale, a oratoriei excesiv de violente şi de sarcastice. Filmele prezintă mai mult ca oricând relaţii sexuale explicite şi violenţă. Spoturile publicitare sunt mai zgomotoase, mai agresive şi adesea ajung să fie dezgustătoare. . . . Profanarea câştigă teren, iar decenţa este dată la o parte. . . . Ceea ce alţii numesc «criza valorilor în relaţiile de familie» este mai strâns legată de revoluţia informaţională decât de lipsa de respect a Hollywoodului faţă de instituţia familială tradiţională.“ — Data Smog — Surviving the Information Glut, de David Shenk.

[Chenarul de la pagina 7]

Înţelepciunea — O cale străveche

„Fiul meu, dacă vei primi cuvintele mele şi vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară ascunsă, atunci vei înţelege frica de DOMNUL şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci DOMNUL dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. Căci înţelepciunea va veni în inima ta şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi.“ — Proverbele 2:1–6, 10, 11.

[Legenda ilustraţiei de la paginile 8, 9]

Avalanşa de informaţii a fost comparată cu încercarea de a umple un degetar de la un hidrant