De-ar putea vorbi Dunărea!

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN GERMANIA

Timp de peste un secol şi jumătate, cei mai cunoscuţi dintre germanii din toate timpurile au privit îndelung — dar fără să vadă nimic — în josul fluviului Dunărea. Cum aşa? În 1842, regele bavarez Ludovic I a terminat Walhallaa, un templu de marmură, în stil doric, ridicat în onoarea germanilor proeminenţi decedaţi.

DOMINÂND Dunărea de pe o coastă a unui deal din apropierea Regensburgului (Germania), acest templu care păstrează amintirea germanilor iluştri trecuţi în nefiinţă — copie a Parthenonului de pe Acropole din Atena — este plin de busturile unor bărbaţi şi femei de renume.

Cadrul este corespunzător. Aceşti prinţi, poeţi, artişti, politicieni, oameni de ştiinţă şi muzicieni, printre care se numără oameni iluştri ca Beethoven, Einstein, Goethe, Gutenberg, Kepler şi Luther, cunoşteau bine Dunărea. Mulţi dintre ei au locuit pe malurile acesteia, au traversat apele ei sau i-au adus elogii. Ce poveste ar putea spune Dunărea, numai de-ar putea vorbi!

Mai mult decât o apă curgătoare

„Pentru geograf, fluviile sunt purtătoare de aluviuni şi sunt căi comerciale“, scrie istoricul Norman Davies. Însă el menţionează că, „pentru istoric, ele sunt purtătoare de cultură, idei, iar uneori de conflicte. Sunt asemenea vieţii însăşi“. Dunărea traversează sau formează graniţele a zece ţări: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Iugoslavia, Bulgaria, România, Moldova şi Ucraina; prin urmare, a purtat multe culturi, idei şi conflicte. Nu este surprinzător că multe comunităţi situate de-a lungul Dunării au jucat un rol important în istoria europeană, şi chiar în cea mondială.

Să ne gândim, de exemplu, la Viena, capitala Austriei. Acest oraş este de mult timp unul dintre centrele culturale recunoscute ale lumii, bogat în teatre, — inclusiv teatre de operă —, muzee, case istorice şi biblioteci. Este renumit de secole şi pentru cafenelele şi cârciumile lui. Orchestra Filarmonică din Viena este considerată una dintre cele mai bune orchestre din lume. Universitatea din Viena, întemeiată în 1365, este cea mai veche universitate din lumea germanică.

Cât despre idei, The New Encyclopædia Britannica numeşte Viena începutului de secol „un teren fertil pentru idei care aveau să modeleze lumea modernă atât în bine, cât şi în rău“. În rândul celor ce au fost influenţaţi, într-o oarecare măsură, de anii petrecuţi acolo se numără Theodor Herzl, întemeietorul sionismului, Sigmund Freud, părintele psihanalizei, şi Adolf Hitler, care nu are nevoie de prezentare.

Separa „civilizaţia de barbarie“

„În antichitate, Dunărea a reprezentat una dintre marile linii de demarcaţie din Peninsula Europeană“, afirmă Norman Davies. El explică: „Stabilit ca frontieră a Imperiului Roman în secolul I A.D., fluviul, în latină Danubius, . . . separa civilizaţia de barbarie“.

Mai multe oraşe dunărene au avut un rol important în istoria Imperiului Roman şi, mai târziu, a aşa-numitului Sfânt Imperiu Roman. Bratislava, de exemplu, un centru cultural din Slovacia, în prezent capitala acesteia, a fost capitala Ungariei în perioada 1526–1784. Iar, un anumit timp, un castel maiestuos ce se profila la 100 de metri deasupra Dunării a fost rezidenţa familiei regale austriece. Când, în 1741, Viena a fost ameninţată de trupele franceze şi bavareze, Maria Tereza, care mai târziu a ajuns împărăteasă, s-a refugiat acolo.

Maria Tereza era din casa de Habsburg. Această dinastie suverană — una dintre cele mai mari din Europa — este reprezentată prin multe busturi în Walhalla.b Această familie remarcabilă, ale cărei origini datează din secolul al X-lea, a ajuns la putere în secolul al XIII-lea şi, în cele din urmă, a supus o mare parte a Europei Centrale, deseori prin căsătorii strategice. Franz Ferdinand, moştenitor al tronului habsburgic, a fost asasinat la Sarajevo în 1914, fapt care a dat scânteia ce a pus lumea în flăcări.

Ape pline de sânge

Imperiile au răsărit şi au apus, supunând Dunărea unor schimbări politice continue. Ea a fost graniţa Imperiului Bizantin din secolele al XI-lea şi al XII-lea. Mai târziu, pe cea mai mare parte a lungimii ei, Dunărea străbătea Imperiul Otoman, pe măsură ce oraşele dunărene, cum ar fi Belgradul şi Budapesta, erau ocupate de turci. Chiar şi Viena a fost asediată în 1529 şi în 1683, dar fără succes.

Aşadar, nu este de mirare că scriitorul german Werner Heider afirmă: „Nici un alt fluviu din Europa nu egalează Dunărea în ce priveşte importanţa istorică“. Alt scriitor face observaţia că, în trecut, aceasta a slujit ca „rută principală a invaziilor dinspre est în Europa ale hunilor, ale tătarilor, ale mongolilor şi ale turcilor“.

De asemenea, Dunărea a fost profanată în câteva războaie mai recente. Scriitorul William Shirer scrie: „[În 1941], în noaptea zilei de 28 februarie, armata germană a trecut Dunărea din România, ocupând poziţii strategice în Bulgaria“. În 1945, după patru ani, „ruşii, după ce au cucerit Viena la 13 aprilie, înaintau în susul Dunării. Armata a III-a a Statelor Unite venea în josul fluviului pentru a-i întâlni“.

Povestea Dunării ce cuprinde culturi şi idei a fost mult prea des o istorie de conflicte, iar apele ei au fost prea des murdărite de sângele oamenilor ucişi în războaie. Dar a fost murdărită şi în alte feluri.

Nu mai este albastră

Când, în 1867, Johann Strauss jr a compus valsul „Dunărea albastră“, apele acesteia reflectau, după cât se pare, cu fidelitate albastrul scăldat în soare al cerului. Dar cum stau lucrurile în prezent?

De la izvorul ei, din munţii Pădurea Neagră (Germania), Dunărea şerpuieşte în direcţie sud-estică pe o distanţă de aproximativ 2 850 de kilometri, până la Marea Neagră. După Volga, Dunărea este al doilea fluviu ca lungime în Europa. Bazinul hidrografic al Dunării are o suprafaţă de aproximativ 817 000 de kilometri pătraţi. Totuşi, construirea barajului de la Gabcikovo, care face parte din sistemul unei hidrocentrale situate pe Dunăre între Viena şi Budapesta, a dăunat mediului înconjurător. Potrivit unei surse, barajul „a cauzat o scădere considerabilă a nivelului apelor freatice de-a lungul Dunării, asanarea a mii de hectare de pădure şi mlaştini şi reducerea cu 80 la sută a pescuitului pe unele porţiuni ale cursului inferior al Dunării“.

De-ar putea vorbi, Dunărea de azi foarte probabil că ar ezita să spună modul în care ignoranţa şi lăcomia umană au făcut din ea vinovat şi victimă. Împreună cu celelalte trei fluvii care se varsă în Marea Neagră, Dunărea a făcut din Marea Neagră „cea mai poluată mare din lume“, potrivit ziarului rus Rossiiskaya Gazeta. În acelaşi ziar se spune despre Marea Neagră că „urmează să fie victima unei morţi chinuitoare“, menţionând că, în ultimii 30 de ani, aceasta „a devenit canalul colector pentru jumătate din Europa — un loc de deversare a unor mari cantităţi de compuşi de fosfor, mercur, DDT, petrol şi alte deşeuri toxice“.

Cât de tristă este povestea Deltei Dunării! În zona Izmailului (Ucraina), în apropierea zonei de vărsare a fluviului în Marea Neagră, daunele ecologice sunt îngrozitoare. Pelicanii, cândva caracteristici zonei, sunt pe cale de dispariţie. În revista germană Geo se afirmă că conservarea permanentă a „bogatei varietăţi de plante şi animale [din zonă] . . . va stabili un precedent pentru ocrotirea internaţională a mediului“.

În curând, o poveste mai frumoasă

În 1902, a sosit un nou locuitor în Tailfingen, un oraş situat la aproximativ 60 de kilometri nord-est de izvorul Dunării, pe unul dintre afluenţii acesteia. Acest locuitor era Margarethe Demut. În limba germană, „Demut“ înseamnă „umilinţă“. Întrucât ea predica despre o iminentă „epocă de aur“, nu după mult timp localnicii au început să-i spună Gretle de Aur. La scurt timp după aceea, Tailfingen găzduia una dintre primele congregaţii ale Martorilor lui Iehova din Germania.

În 1997, cei 21 687 de Martori ai lui Iehova ce slujeau în 258 de congregaţii în comunităţile dunărene, răspândite în zece ţări, predicau în unitate acelaşi mesaj despre Regatul instaurat al lui Dumnezeu.

Întrucât Dumnezeu a decretat că pământul va dăinui şi va fi locuit pentru totdeauna, Dunărea va putea curge pentru eternitate (Psalmul 104:5; Isaia 45:18). Aşa stând lucrurile, ce frumos va fi când, după o poveste de secole referitoare la culturi imperfecte, idei umane defectuoase şi conflicte sângeroase, în sfârşit acest fluviu va avea de spus o poveste mult mai frumoasă! De-a lungul malurilor lui vor trăi oameni fericiţi şi sănătoşi, care nu vor mai fi separaţi de graniţe politice şi lingvistice. Toţi îşi vor ridica vocile spre lauda Marelui Creator. Şi nu va mai fi nevoie de nici o Walhalla ridicată în onoarea morţilor, deoarece toţi cei merituoşi vor fi readuşi la viaţă. — Ioan 5:28, 29.

Această imagine a Dunării vesele ne aduce aminte cu claritate de cuvintele din Psalmul 98:8, 9, unde se spune: „Să bată din palme râurile . . . Căci El [Iehova] vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate şi popoarele cu nepărtinire“. Gândiţi-vă ce poveste încântătoare va putea spune atunci Dunărea albastră din nou frumoasă!

[Note de subsol]

[Chenarele/Fotografiile de la paginile 16 şi 17]

DE-A LUNGUL DUNĂRII

ULM (GERMANIA)

În 1879 s-a născut la Ulm Albert Einstein, ale cărui descoperiri ştiinţifice au contribuit la modelarea istoriei lumii moderne. Se spune că, „pe timpul lui, el era cunoscut drept una dintre cele mai creative minţi din istoria umană“

[Fotografie]

WELTENBURG (GERMANIA)

REGENSBURG (GERMANIA)

Aici a murit în 1630 astronomul Kepler, la mult timp după construirea peste Dunăre, în secolul al XII-lea, a Podului de Piatră (Steinerne Brücke), considerat la vremea aceea o minune a construcţiei

MAUTHAUSEN (AUSTRIA)

În această micuţă comunitate dunăreană a fost înfiinţat un lagăr de concentrare nazist. Unii dintre zecile de mii de oameni închişi acolo erau Martori ai lui Iehova, printre care s-a numărat şi Martin Poetzinger, care mai târziu a devenit membru al Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova

[Fotografie]

VIENA (AUSTRIA)

[Fotografie]

BRATISLAVA (SLOVACIA)

[Provenienţa fotografiei]

Geopress/H. Armstrong Roberts

BELGRAD (IUGOSLAVIA)

În The World Book Encyclopedia se afirmă că Belgradul a fost martorul unor „lupte politice şi militare“ care au durat „sute de ani“. Armatele invadatoare „au cucerit şi au distrus Belgradul de peste 30 de ori“

NIKOPOL (BULGARIA)

După întemeierea oraşului în 629 e.n. de către împăratul bizantin Heraclius, Nikopolul a fost o importantă fortăreaţă. În 1396, sultanul otoman Baiazid I l-a învins pe regele Sigismund al Ungariei, moment care a marcat începutul dominaţiei turceşti care a durat cinci secole

GIURGIU (ROMÂNIA)

În 1869, prima linie de cale ferată din România lega Giurgiul de Bucureşti, un oraş mai cunoscut din apropiere, situat la aproximativ 65 de kilometri nord de Giurgiu. În 1954, un pod peste Dunăre dublu-etajat, cu benzi de circulaţie şi cale ferată, lega România de Bulgaria şi era cu optimism numit Podul Prieteniei

[Hartă]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

GERMANIA

Pădurea Neagră

Tailfingen

Ulm

Weltenburg

Regensburg

Walhalla

AUSTRIA

Mauthausen

Viena

SLOVACIA

Bratislava

Barajul Gabcikovo

UNGARIA

Budapesta

CROAŢIA

IUGOSLAVIA

Belgrad

BULGARIA

Nikopol

ROMÂNIA

Giurgiu

Bucureşti

MOLDOVA

UCRAINA

Izmail

Delta Dunării

MAREA NEAGRĂ

[Chenarul/Fotografia de la pagina 18]

BUDAPESTA (UNGARIA)

Cunoscută cândva drept Regina Dunării, Budapesta este alcătuită din Buda, situată de partea vestică a Dunării, şi Pesta, situată de partea estică. În jurul anului 1900, aproape un sfert din populaţia oraşului erau evrei, o comunitate anihilată aproape în întregime pe parcursul celui de-al doilea război mondial