„Un supraveghetor trebuie să fie . . . stăpîn pe sine“
„Un supraveghetor trebuie să fie . . . stăpîn pe sine.“ — TIT 1:7, 8, NW.
1, 2. Ce exemplu de înfrînare a dat Wilhelm de Orania, şi ce foloase au rezultat de aici?
ISTORIA ne furnizează un exemplu cu totul remarcabil în ce priveşte înfrînarea sentimentelor. La jumătatea secolului al XVI–lea, tînărul prinţ olandez Wilhelm de Orania era la o partidă de vînătoare cu regele Henric al II–lea al Franţei. Regele i–a dezvăluit lui Wilhelm planul potrivit căruia el şi regele Spaniei urmau să–i extermine pe protestanţii din Franţa şi din Ţările de Jos — de fapt, din toată creştinătatea. Regele Henric avea impresia că tînărul Wilhelm era un catolic înfocat ca şi el şi de aceea i–a dezvăluit toate detaliile complotului. Lucrurile auzite l–au îngrozit nespus pe Wilhelm, deoarece mulţi dintre prietenii săi cei mai apropiaţi erau protestanţi, dar el nu s–a exteriorizat; în schimb, a manifestat un mare interes faţă de toate detaliile pe care i le–a furnizat regele.
2 Dar, de îndată ce a putut, el a pus în mişcare un plan de acţiune pentru a dejuca acest complot, fapt care a dus în final la eliberarea Ţărilor de Jos de sub stăpînirea Spaniei catolice. Dat fiind faptul că a putut să exercite stăpînire de sine cînd a auzit prima dată de complot, Wilhelm a devenit cunoscut sub numele de „Wilhelm Tăcutul“. Wilhelm de Orania a avut un succes atît de mare, încît aflăm despre el că „a fost adevăratul întemeietor al independenţei şi măreţiei Republicii olandeze“.
3. Cine beneficiază cînd bătrînii creştini exercită stăpînire de sine?
3 Datorită înfrînării sale, Wilhelm Tăcutul a adus mari foloase atît lui însuşi, cît şi poporului său. Prin comparaţie, stăpînirea de sine, care este un rod al spiritului sfînt, trebuie manifestată azi de bătrînii, sau supraveghetorii, creştini (Galateni 5:22, 23). Din exercitarea acestei trăsături beneficiază atît ei înşişi, cît şi congregaţiile. Pe de altă parte, eşecul lor în a exercita stăpînire de sine poate pricinui daune incalculabile.
Stăpînirea de sine — o cerinţă pentru bătrîni
4. Ce sfat al apostolului Pavel subliniază necesitatea ca bătrînii să exercite stăpînire de sine?
4 Pavel, care era el însuşi bătrîn, aprecia importanţa stăpînirii de sine. Cînd i–a sfătuit pe bătrînii din Efes care veniseră la el, le–a spus: „Luaţi seama la voi înşivă şi la toată turma.“ A lua seama la ei înşişi includea printre altele necesitatea de a exercita stăpînire de sine, de a–şi supraveghea comportarea. Scriindu–i lui Timotei, Pavel a făcut aceeaşi remarcă spunînd: „Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii.“ Asemenea sfaturi arătau că Pavel era conştient de tendinţa firească din partea unora de a fi mai preocupaţi de predicare decît de punerea în practică a ceea ce predică. De aceea a subliniat el în primul rînd necesitatea ca ei să–şi supravegheze comportarea. — Fapte 20:28; 1 Timotei 4:16.
5. Cum sînt numiţi bătrînii creştini, şi unde sînt consemnate în Scripturi calităţile lor?
5 De–a lungul anilor, rolul scriptural al bătrînilor a devenit treptat mai clar. Azi înţelegem că bătrînii sînt într–o poziţie pe care o primesc prin numire. Bătrînii sînt numiţi de Corpul Guvernator al Martorilor lui Iehova sau de reprezentanţii lui direcţi. La rîndul lui, acest corp îl reprezintă pe „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45-47, NW). Calităţile pentru a deveni supraveghetor, sau bătrîn, creştin sînt enumerate în principal de apostolul Pavel în 1 Timotei 3:1-7 şi Tit 1:5-9.
6, 7. Ce calităţi specifice bătrînilor pretind stăpînire de sine?
6 Pavel declară în 1 Timotei 3:2, 3 că un supraveghetor trebuie să fie cumpătat în obiceiuri. Acest lucru, precum şi necesitatea ca un bătrîn să fie ordonat pretind exercitarea stăpînirii de sine. Cine corespunde ca supraveghetor nu este nici bătăuş, nici agresiv. Aceste calităţi mai cer ca un bătrîn să fie stăpîn pe sine. De altfel, pentru ca un bătrîn să nu fie beţiv scandalagiu, dedat la băutură, el trebuie să exercite stăpînire de sine. — Vezi şi notele de subsol la 1 Timotei 3:2, 3, din Reference Bible.
7 În Tit 1:7, 8, Pavel a specificat că un supraveghetor trebuie să fie stăpîn pe sine. Observaţi însă cît de multe dintre celelalte cerinţe suplimentare care sînt enumerate în aceste versete se referă la stăpînirea de sine. De exemplu, supraveghetorul trebuie să fie liber de acuzaţie, cu adevărat ireproşabil. Cu certitudine, un bătrîn nu ar putea corespunde acestor cerinţe dacă nu ar exercita stăpînire de sine.
Cînd tratează cu alţii
8. Ce calităţi necesare bătrînilor cînd dau sfaturi scot în evidenţă nevoia de stăpînire de sine?
8 De asemenea, un supraveghetor trebuie să fie răbdător şi îndelung răbdător cînd tratează cu colaboratorii săi în credinţă, iar lucrul acesta necesită stăpînire de sine. De exemplu, iată ce citim în Galateni 6:1 (NW): „Fraţilor, chiar dacă un om face un pas greşit, înainte de a fi conştient de lucrul acesta, voi, care aveţi calităţile spirituale necesare [în primul rînd bătrînii], încercaţi să-l redresaţi pe un asemenea om, în spiritul blîndeţii, supraveghindu–te totodată pe tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.“ Pentru a manifesta un spirit de blîndeţe este nevoie de stăpînire de sine. De altfel, stăpînirea de sine este necesară şi pentru a ne supraveghea pe noi înşine. De asemenea, cînd un bătrîn este vizitat de o persoană deprimată care are nevoie de ajutor, stăpînirea de sine este foarte importantă. Indiferent de ceea ce crede bătrînul despre persoana respectivă, el trebuie să fie amabil, răbdător şi înţelegător. În loc să fie pripit în a da sfaturi, bătrînul trebuie să fie dispus să asculte şi să afle de la acea persoană care este realmente necazul ei.
9. Ce sfat trebuie să aibă în vedere bătrînii cînd au de–a face cu fraţi nestăpîniţi?
9 Cînd avem de–a face îndeosebi cu persoane nestăpînite, este potrivit următorul sfat din Iacov 1:19: „Să ştiţi, preaiubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mînie.“ Într–adevăr, în special cînd întîmpină reacţii mînioase sau pline de resentimente, un bătrîn trebuie să fie atent ca să nu răspundă cu aceeaşi monedă. Este nevoie de stăpînire de sine pentru a nu răspunde la vorbele încărcate de resentimente cu vorbe încărcate de resentimente, adică a nu «întoarce rău pentru rău» (Romani 12:17). Dacă răspundem în acelaşi mod, nu facem decît să înrăutăţim lucrurile. Şi în acest caz Cuvîntul lui Dumnezeu dă bătrînilor sfaturi excelente, amintindu–le că „un răspuns blînd potoleşte mînia“. — Proverbele 15:1.
Stăpînirea de sine la întrunirile bătrînilor şi la audierile judiciare
10, 11. Ce s–a petrecut la unele întruniri ale bătrînilor, fapt care subliniază necesitatea stăpînirii de sine în asemenea împrejurări?
10 Un alt domeniu în care supraveghetorii creştini trebuie să aibă grijă să exercite stăpînire de sine este în timpul întrunirilor cu bătrînii. Pentru a vorbi deschis, dar calm în sprijinul adevărului şi al justiţiei este nevoie, uneori, de o mare stăpînire de sine. Este nevoie de stăpînire de sine şi pentru a nu monopoliza discuţia. Acolo unde un bătrîn are o astfel de înclinaţie, ar fi o dovadă de amabilitate dacă un alt bătrîn l–ar sfătui în acest sens. — Compară cu 3 Ioan 9.
11 De asemenea, la întrunirile bătrînilor, un bătrîn exagerat de înflăcărat poate fi tentat să se enerveze, ba chiar să ridice tonul. Aceste manifestări trădează, într–adevăr, o mare lipsă de stăpînire de sine! Ele acţionează de fapt de două ori împotriva propriilor interese. Pe de o parte, în măsura în care cineva îşi pierde stăpînirea de sine, în aceeaşi măsură el îşi slăbeşte propria argumentaţie, deoarece permite nervozităţii să–i întunece logica. Pe de altă parte, pe măsură ce persoana se enervează, ea tinde să–i tulbure sau chiar să stîrnească ostilitatea colegilor săi bătrîni. În plus, dacă bătrînii nu sînt atenţi, deosebirile radicale de opinii pot cauza divizări în rîndul lor. Lucrul acesta le aduce prejudicii lor înşişi şi congregaţiei. — Compară cu Fapte 15:36-40.
12. În legătură cu ce situaţii trebuie să aibă grijă bătrînii să exercite stăpînire de sine?
12 Bătrînii au mare nevoie de stăpînire de sine şi pentru a evita să fie părtinitori sau să facă abuz de putere. Cît este de uşor să cedăm tentaţiei, să permitem considerentelor umane imperfecte să influenţeze ceea ce spunem sau facem! De repetate ori bătrînii nu au acţionat cu hotărîre cînd unul dintre copiii lor sau o altă rudă a fost găsită vinovată de comportare incorectă. În asemenea situaţii este nevoie de stăpînire de sine pentru a nu permite ca legăturile de sînge să împiedice luarea unor măsuri juste. — Deuteronomul 10:17.
13. De ce bătrînii au nevoie îndeosebi de stăpînire de sine la audierile judiciare?
13 O altă situaţie în care stăpînirea de sine este foarte importantă apare atunci cînd are loc o audiere judiciară. Bătrînii trebuie să exercite o mare stăpînire de sine pentru a nu fi influenţaţi nepotrivit de sentimente. Ei nu trebuie să se lase prea uşor mişcaţi de lacrimi. În acelaşi timp, un bătrîn trebuie să aibă grijă să nu–şi piardă cumpătul cînd este împroşcat cu acuzaţii şi calomnii, aşa cum se poate întîmpla cînd discută cu apostaţii. În această privinţă cuvintele lui Pavel sînt foarte adecvate: „Robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blînd cu toţi.“ Este nevoie de stăpînire de sine pentru a fi blînd într–o situaţie tensionată. Pavel arată în continuare că „robul Domnului“ trebuie «să se stăpînească în împrejurări rele, instruindu-i cu blîndeţe pe cei care nu manifestă o atitudine favorabilă». Pentru a manifesta blîndeţe şi a se stăpîni cînd discută cu cei care se opun, bătrînul are nevoie de o mare stăpînire de sine. — 2 Timotei 2:24, 25, NW.
Stăpînirea de sine faţă de sexul opus
14. De ce sfat minunat trebuie bătrînii să ţină seama în relaţiile cu persoanele de sex opus?
14 Bătrînii trebuie să fie foarte vigilenţi în a exercita stăpînire de sine cînd tratează cu persoanele de sex opus. Nu este recomandabil ca un bătrîn să facă singur o vizită de păstorire unei surori. Bătrînul trebuie să fie însoţit de un alt bătrîn sau de un slujitor ministerial. Înţelegînd, desigur, această problemă, Pavel l–a sfătuit pe bătrînul Timotei astfel: „Imploră . . . pe femeile în vîrstă ca pe nişte mame, pe cele tinere ca pe nişte surori, cu toată castitatea“ (1 Timotei 5:1, 2, NW). Unii bătrîni au fost văzuţi punîndu–şi mîinile pe surori ca un gest părintesc. Dar ei s–ar putea înşela, deoarece, în locul afecţiunii pure a fraternităţii creştine, la baza unui asemenea gest ar putea sta o pornire sentimentală. — Compară cu 1 Corinteni 7:1.
15. Cum evidenţiază un anumit incident oprobriul care s–a adus numelui lui Iehova şi care poate rezulta cînd un bătrîn nu exercită stăpînire de sine?
15 Cîte daune s–au adus adevărului deoarece unii bătrîni nu au exercitat stăpînire de sine în relaţiile lor cu surorile din congregaţie! În urmă cu cîţiva ani, un bătrîn a fost exclus deoarece comisese adulter cu o soră creştină al cărei soţ nu era Martor. Chiar în seara în care se anunţa excluderea fostului bătrîn, soţul, îndurerat, a intrat în Sala Regatului cu o armă şi a tras în cei doi vinovaţi. Nici unul dintre ei nu a murit, iar omul respectiv a fost dezarmat pe loc, dar a doua zi un ziar important a publicat pe prima pagină ştirea unei «împuşcări în biserică». Ce oprobriu a adus asupra congregaţiei şi asupra numelui lui Iehova lipsa de stăpînire de sine a acelui bătrîn!
Stăpînirea de sine în alte domenii
16. De ce trebuie ca bătrînii să aibă grijă să exercite stăpînire de sine cînd ţin cuvîntări publice?
16 Stăpînirea de sine este foarte necesară şi cînd un bătrîn ţine o cuvîntare publică. Un vorbitor public trebuie să fie model în ce priveşte siguranţa şi echilibrul. Unii încearcă să–şi amuze ascultătorii cu multe remarci ingenioase făcute tocmai cu scopul de a stîrni rîsul. Lucrul acesta poate trăda o cedare în faţa tentaţiei de a plăcea auditoriului. Bineînţeles, orice cedare în faţa tentaţiei constituie o lipsă de stăpînire de sine. S–ar putea spune că depăşirea timpului pentru cuvîntare trădează atît o lipsă de stăpînire de sine, cît şi o pregătire insuficientă.
17, 18. Ce rol joacă stăpînirea de sine la păstrarea echilibrului între diferitele responsabilităţi ale unui bătrîn?
17 Fiecare bătrîn care lucrează din greu trebuie să facă faţă dificultăţii de a păstra un echilibru între diferitele solicitări la care sînt supuse timpul şi energia sa. Este nevoie de stăpînire de sine pentru a nu cădea într–o extremă sau alta. Unii bătrîni au fost atît de preocupaţi de solicitările congregaţiei, încît şi–au neglijat familiile. Astfel, cînd o soră i–a spus soţiei unui bătrîn despre minunata vizită de păstorire pe care acesta i–o făcuse, soţia bătrînului a exclamat: „Aş vrea să–mi facă şi mie odată o vizită de păstorire!“ — 1 Timotei 3:2, 4, 5.
18 Un bătrîn are nevoie de stăpînire de sine şi pentru a păstra echilibrul între timpul petrecut la studiul personal şi timpul folosit în serviciul de teren sau la vizitele de păstorire. Avînd în vedere cît de înşelătoare este inima omului, este foarte uşor pentru un bătrîn să petreacă mai mult timp decît ar trebui la ceea ce îi place cel mai mult. Dacă îi plac cărţile, el ar putea petrece mai mult timp decît ar trebui la studiul personal. Dacă îi vine greu să facă serviciul din casă în casă, el poate găsi scuze pentru a–l neglija în favoarea vizitelor de păstorire.
19. Ce obligaţie a bătrînilor subliniază necesitatea stăpînirii de sine?
19 Obligaţia de a păstra discreţie pretinde şi ea ca un bătrîn să fie gata să aplice cu fermitate stăpînirea de sine. În acest sens este adecvat sfatul: „Nu da pe faţă secretul altuia“ (Proverbele 25:9). Experienţa arată că aceasta pare a fi una dintre cerinţele cel mai des încălcate în rîndul bătrînilor. Dacă un bătrîn are o soţie înţeleaptă şi iubitoare cu care întreţine un schimb activ de idei, s–ar putea să existe tendinţa din partea lui de a discuta cu ea sau numai de a menţiona în faţa ei chestiunile de natură confidenţială. Însă lucrul acesta este nepotrivit şi total lipsit de înţelepciune. În primul rînd, el trădează încrederea cuiva. Fraţii şi surorile spirituale vin să se destăinuie bătrînilor deoarece au încredere că chestiunea respectivă va fi păstrată strict confidenţial. A împărtăşi soţiei chestiuni confidenţiale este, de asemenea, un lucru greşit, lipsit de înţelepciune şi iubire, pentru că prin aceasta se pune o povară inutilă pe umerii ei. — Proverbele 10:19; 11:13.
20. De ce este atît de important ca bătrînii să exercite stăpînire de sine?
20 Fără îndoială, stăpînirea de sine este, cu adevărat, nespus de importantă, îndeosebi pentru bătrîni! În virtutea faptului că le–a fost încredinţat privilegiul de a fi în fruntea poporului lui Iehova, ei au o mai mare responsabilitate. Întrucît lor li s–a dat mult, li se va cere mult (Luca 12:48; 16:10; compară cu Iacov 3:1). Bătrînii au privilegiul şi datoria de a da un excelent exemplu altora. Ba, mai mult, bătrînii numiţi sînt în situaţia de a face mai mult bine sau mai mult rău decît alţii, aceasta depinzînd deseori de faptul dacă ei practică sau nu stăpînirea de sine. Nu este de mirare că Pavel a spus: „Un supraveghetor trebuie să fie . . . stăpîn pe sine.“
Vă amintiţi?
◻ Care cerinţe scripturale pentru bătrîni arată că ei trebuie să exercite stăpînire de sine?
◻ De ce au nevoie bătrînii de stăpînire de sine cînd tratează cu colaboratorii lor în credinţă?
◻ Cum trebuie exercitată stăpînirea de sine la întrunirile bătrînilor?
◻ Ce dificultate ridică necesitatea păstrării discreţiei de către bătrîni?
[Legenda fotografiei de la pagina 20]
Manifestarea stăpînirii de sine este un factor esenţial la întrunirile bătrînilor
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
Bătrînii creştini trebuie să exercite stăpînire de sine şi să păstreze discreţia