Ar trebui să-ţi dai copilul la o şcoală cu internat?

IMAGINEAZĂ-ŢI că trăieşti într-un orăşel dintr-o ţară în curs de dezvoltare. Ai mai mulţi copii la şcoala primară, iar la 12 ani ei vor merge la o şcoală gimnazială. În zona ta, aceste şcoli sunt supraaglomerate, slab dotate şi nu au cadre suficiente sau calificate. Grevele fac ca şcolile să fie închise uneori săptămâni şi luni de zile odată.

Cineva îţi înmânează un pliant atrăgător care prezintă o şcoală cu internat din oraş. Vezi imagini cu elevi fericiţi şi îmbrăcaţi cu gust care studiază în clase, laboratoare şi biblioteci bine dotate. Elevii folosesc calculatoare şi se odihnesc în dormitoare curate şi confortabile. Citeşti că unul dintre obiectivele şcolii este acela de a-i ajuta pe elevi să „atingă cel mai înalt nivel de instruire de care sunt în stare“. Apoi citeşti: „De la toţi elevii se pretinde să respecte aceleaşi norme morale care se aşteaptă în mod normal într-o familie în care se pune accent pe curtoazie, politeţe, respect faţă de părinţi şi faţă de cei în vârstă, colaborare, toleranţă, amabilitate, onestitate, integritate“.

Un tânăr zâmbitor este citat spunând: „Părinţii mei mi-au dat privilegiul inestimabil de a frecventa cea mai bună şcoală“. O tânără spune: „Şcoala este stimulatoare şi captivantă. Aici învăţatul vine de la sine“. Ţi-ai trimite fiul sau fiica la o astfel de şcoală cu internat?

Instruirea şi spiritualitatea

Toţi părinţii prevăzători vor să le dea copiilor lor un început bun în viaţă, iar în acest scop, instruirea temeinică şi echilibrată este un lucru important. Deseori, instruirea laică oferă şanse de angajare în viitor şi îi ajută pe tineri să devină adulţi care sunt în stare să-şi poarte de grijă lor şi viitoarelor lor familii.

„Dacă o şcoală cu internat asigură o bună instruire şi o oarecare îndrumare morală, de ce nu aş profita de acest lucru?“, te-ai putea întreba. Pentru a răspunde la această întrebare, părinţii creştini ar trebui să analizeze sub rugăciune un factor de importanţă vitală: bunăstarea spirituală a copiilor lor. Isus Cristos a întrebat: „Ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?“ (Marcu 8:36). Bineînţeles, aşa ceva nu este de nici un folos. Aşadar, înainte de a hotărî dacă să-şi trimită sau nu copiii la o şcoală cu internat, părinţii creştini ar trebui să evalueze ce efecte ar putea avea acest fapt asupra perspectivelor de viaţă veşnică ale copiilor.

Influenţa celorlalţi elevi

Anumite şcoli cu internat au atins un nivel de instruire impresionant. Însă ce se poate spune despre nivelul moral al celor care le frecventează sau poate chiar al unora dintre cei care le administrează? Cu privire la genul de persoane care urmau să abunde în aceste ‘zile din urmă’, apostolul Pavel a scris: „În zilele din urmă vor fi timpuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, insultători, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără afecţiune naturală, neînduplecaţi, defăimători, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te şi de aceştia!“. — 2 Timotei 3:1–5.

Această decădere morală şi spirituală se înregistrează la nivel mondial, creându-le probleme Martorilor lui Iehova în privinţa respectării principiilor biblice. Elevii care vin acasă zilnic de la şcoală constată că până şi compania limitată a colegilor de şcoală din lume poate exercita o puternică influenţă negativă asupra spiritualităţii lor. Contracararea acestei influenţe poate fi o adevărată luptă pentru copiii Martorilor chiar şi atunci când beneficiază de sprijinul zilnic al părinţilor lor, de sfaturile şi de încurajarea acestora.

Atunci care este situaţia copiilor care sunt trimişi de acasă la şcolile cu internat? Ei sunt izolaţi, privaţi de sprijinul spiritual constant al părinţilor iubitori. Întrucât ei trăiesc cu colegii de clasă 24 de ore din 24, presiunea de a se conforma mulţimii este mai puternică asupra minţii şi inimii lor decât este, probabil, în cazul celor care locuiesc acasă. Un elev a spus: „Din punct de vedere moral, un elev dintr-un internat este în pericol de dimineaţă până seara“.

Pavel a scris: „Nu vă înşelaţi: «Prieteniile rele strică obiceiurile bune»“ (1 Corinteni 15:33). Părinţii creştini nu ar trebui să se lase înşelaţi de ideea că copiii lor nu vor suferi daune spirituale dacă sunt tot timpul în compania celor care nu îi slujesc lui Dumnezeu. După o perioadă de timp, copiii temători de Dumnezeu îşi pot pierde sensibilitatea la valorile creştine, precum şi orice apreciere faţă de lucrurile spirituale. Uneori, părinţii nu observă acest lucru decât după ce copiii părăsesc şcoala cu internat. Iar adesea, atunci este prea târziu pentru a corecta lucrurile.

Experienţa lui Clement este tipică. El relatează: „Înainte de a merge la şcoala cu internat simţeam iubire pentru adevăr şi ieşeam în serviciul de teren împreună cu fraţii. Îmi plăcea să particip îndeosebi la studiul biblic familial şi la Studiul de Carte al Congregaţiei. Totuşi, odată ce am intrat la şcoala cu internat, la 14 ani, am părăsit adevărul cu desăvârşire. În cei cinci ani de internat nu am asistat niciodată la întruniri. Din cauza anturajului rău, am început să consum droguri, tutun şi alcool în exces“.

Influenţa profesorilor

În orice şcoală pot exista profesori corupţi din punct de vedere moral care abuzează de poziţia lor de autoritate. Unii sunt cruzi şi aspri, în timp ce alţii îi exploatează din punct de vedere sexual pe elevi. În şcolile cu internat, acţiunile unor astfel de profesori rămân foarte probabil neraportate.

Cu toate acestea, majoritatea profesorilor se străduiesc cu sinceritate să-i pregătească pe copii să devină membri productivi ai societăţii, să se integreze în societate, să se conformeze ei. Însă aici apare o altă problemă pentru copiii Martori. Valorile lumii nu corespund întotdeauna principiilor creştine. În timp ce profesorii îşi încurajează elevii să se integreze în societate, Isus a spus despre continuatorii lui că ei aveau să ‘nu fie din lume’. — Ioan 17:16.

Ce se întâmplă când apar probleme deoarece copiii respectă principiile biblice? Când copiii frecventează o şcoală locală şi locuiesc acasă, ei pot discuta cu părinţii lor despre aceste probleme. La rândul lor, părinţii îşi pot îndruma copiii şi, probabil, vor vorbi cu profesorul. Ca urmare, problemele şi neînţelegerile se rezolvă, de obicei, repede.

În şcolile cu internat, lucrurile stau altfel. Aceşti elevi se află sub supravegherea constantă a profesorilor lor. Când copiii iau poziţie de partea principiilor creştine, ei trebuie să o facă fără sprijinul zilnic al părinţilor lor. Uneori, copiii reuşesc să-i rămână fideli lui Dumnezeu în astfel de împrejurări. De cele mai multe ori însă, ei nu reuşesc. Este foarte probabil că un copil va ceda în faţa voinţei unui profesor.

Libertatea de mişcare limitată

Spre deosebire de universităţi, unde studenţii au, de obicei, libertatea de a merge oriunde şi oricând, şcolile cu internat le limitează copiilor libertatea de mişcare. Multe dintre aceste şcoli nu le permit elevilor să părăsească incinta şcolii decât duminica, iar unele nici chiar atunci. Eru, o elevă de 11 ani de la o şcoală cu internat, spune: „Autorităţile şcolare nu ne permit niciodată să mergem la întruniri, ca să nu mai vorbim de serviciul de teren. În cadrul şcolii există servicii religioase numai pentru catolici şi musulmani. Fiecare elev trebuie să aleagă una dintre aceste două religii sau să suporte opoziţia aprinsă din partea profesorilor şi a elevilor. Totodată, elevii sunt obligaţi să cânte imnul naţional şi imnuri bisericeşti“.

Când părinţii îşi înscriu copiii la o astfel de şcoală, ce fel de mesaj le transmit ei celor tineri? Mesajul ar putea fi acela că educaţia laică este mai importantă decât întrunirile în vederea închinării şi decât lucrarea de facere de discipoli — chiar mai importantă decât integritatea faţă de Dumnezeu. — Matei 24:14; 28:19, 20; 2 Corinteni 6:14–18; Evrei 10:24, 25.

În unele şcoli cu internat, elevii Martori reuşesc să studieze Biblia împreună, dar chiar şi acest lucru este deseori dificil. O tânără de 16 ani pe nume Blessing spune următoarele despre şcoala cu internat în care se află ea: „În fiecare zi, aşa-numiţii creştini se adună să se roage. Noi, Martorii, stăruim de ei ca să ne lase să ţinem studiul nostru din Biblie, însă elevii din ultimul an ne spun că organizaţia noastră nu este recunoscută. Apoi încearcă să ne oblige să ne rugăm împreună cu ei. Dacă refuzăm, ne pedepsesc. Dacă facem apel la profesori, situaţia devine şi mai rea. Ei ne insultă în toate felurile şi le spun elevilor mai mari să ne pedepsească“.

Deosebiţi net de ceilalţi

Când elevii din şcolile cu internat sunt cunoscuţi bine ca Martori ai lui Iehova, acest lucru poate fi în avantajul lor. Autorităţile şcolare îi pot scuti de la activităţile obligatorii ale religiei false care vin în contradicţie cu credinţa Martorilor. Ceilalţi elevi s-ar putea să nu încerce să-i atragă în vreun fel de activitate sau conversaţie nesănătoasă. Se pot ivi ocazii pentru a le depune mărturie colegilor şi profesorilor. În plus, cei care respectă principiile creştine nu sunt, probabil, suspectaţi de nelegiuiri grave şi ei câştigă uneori respectul profesorilor şi al colegilor.

Însă lucrurile nu stau întotdeauna aşa. Faptul de a se deosebi net de ceilalţi face adesea dintr-un tânăr un obiect al persecuţiei şi al batjocurii din partea elevilor şi a profesorilor deopotrivă. Yinka, un băiat de 15 ani de la o şcoală cu internat, spune: „Dacă la şcoală eşti cunoscut ca Martor al lui Iehova, devii o ţintă. Întrucât cunosc poziţia noastră spirituală şi morală, ei ne întind capcane ca să ne prindă“.

Responsabilitatea părinţilor

Nici un profesor, nici o şcoală şi nici un colegiu nu îşi poate asuma, în mod legitim, sarcina de a-i modela pe copii ca slujitori dedicaţi ai lui Iehova. Aceasta nu este nici sarcina, nici responsabilitatea lor. Cuvântul lui Dumnezeu spune că părinţii trebuie să se îngrijească de necesităţile spirituale ale copiilor lor. Pavel a scris: „Voi, taţilor, nu provocaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în disciplina şi în învăţătura Domnului“ (Efeseni 6:4). Cum pot aplica părinţii acest sfat divin în cazul în care copiii lor sunt la o şcoală cu internat, unde vizitele părinţilor pot fi limitate la una sau două ocazii pe lună?

Împrejurările diferă foarte mult de la caz la caz, însă părinţii creştini se străduiesc să acţioneze în armonie cu această declaraţie inspirată: „Dacă cineva nu poartă de grijă de ai săi şi mai ales de cei din casa lui, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decât un necredincios“. — 1 Timotei 5:8.

Există alternative?

Ce ar putea face părinţii dacă par să aibă doar două alternative: şcoala cu internat sau o şcoală locală slab dotată? Unii părinţi care s-au aflat în această situaţie au aranjat în aşa fel, încât copiii lor să ia lecţii particulare pentru a completa instruirea primită la şcoala locală. Alţi părinţi îşi rezervă timp pentru a le da ei înşişi meditaţii copiilor.

Uneori, părinţii evită problemele făcând planuri cu mult înainte de timpul când copiii trebuie să meargă la şcoala gimnazială. Dacă ai copii mici sau îţi propui să întemeiezi o familie, ai putea verifica dacă există vreo şcoală gimnazială corespunzătoare în zona ta. Dacă nu există, poate că este posibil să te muţi mai aproape de o astfel de şcoală.

După cum ştiu bine părinţii, este nevoie de măiestrie, răbdare şi mult timp ca să întipăreşti într-un copil iubirea pentru Iehova. Dacă acest lucru este dificil când copilul locuieşte acasă, cu atât mai dificil este când copilul locuieşte departe! Întrucât este implicată viaţa veşnică a unui copil, părinţii trebuie să decidă cu seriozitate şi sub rugăciune dacă încredinţarea copilului lor unei şcoli cu internat merită riscul. Ce nechibzuinţă ar fi să sacrifici interesele spirituale ale unui copil pentru foloasele instruirii la o şcoală-internat! Ar fi ca şi când ai fugi printr-o casă care arde pentru a salva un lucru de o oarecare valoare — doar pentru a fi mistuit de flăcări.

Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte şi sunt pedepsiţi“ (Proverbele 22:3). Este mai bine să previi o situaţie rea decât să o corectezi mai târziu. Ar fi înţelept să vă gândiţi la acest lucru dacă vă puneţi întrebarea: „Ar trebui să-mi dau copilul la o şcoală cu internat?“.

[Chenarul de la pagina 28]

Unii tineri martori critică şcoala cu internat

„La şcolile cu internat, copiii Martori sunt privaţi de asocierea spirituală. Este un mediu foarte ostil, care exercită o mare presiune pentru a face răul.“ — Rotimi, care a fost la o şcoală cu internat de la 11 la 14 ani.

„Asistarea la întrunirile creştine a fost extrem de dificilă. Puteam asista numai duminica, iar pentru aceasta trebuia să plec pe furiş în timp ce elevii se pregăteau să meargă la biserică. Nu am fost fericită niciodată, deoarece acasă eram obişnuită să asist la toate întrunirile congregaţiei şi ieşeam în ministerul de teren sâmbăta şi duminica. Şcoala nu a fost o experienţă plăcută. Am pierdut mult.“— Esther, pe care profesorii aveau obiceiul să o bată pentru că nu participa la slujbele religioase din şcoală.

„În şcoala cu internat nu a fost uşor să le depui mărturie colegilor. Nu este uşor să te deosebeşti de ceilalţi. Doream să urmez grupul. Poate că aş fi fost mai curajoasă dacă aş fi putut asista la întruniri şi dacă aş fi participat la serviciul de teren. Dar am putut face acest lucru numai în vacanţe, doar de trei ori pe an. Dacă ai o lampă pe care nu o umpli din nou cu ulei, lumina slăbeşte. Acelaşi lucru mi s-a întâmplat la şcoală.“ — Lara, care a fost la o şcoală cu internat de la 11 la 16 ani.

„Acum, când nu mai sunt la şcoala cu internat, sunt fericită că pot asista la toate întrunirile, că pot participa la serviciul de teren şi că pot analiza textul zilnic împreună cu restul familiei. Deşi frecventarea şcolii a avut unele avantaje, nimic nu este mai important decât relaţia mea cu Iehova.“ — Naomi, care l-a convins pe tatăl ei să o retragă de la şcoala cu internat.