Perchè i Testimoni di Ghjehova ùn festighjèghjanu micca l’anniversàrii di nàscita ?
I Testimoni di Ghjehova ùn festighjèghjanu micca l’anniversàrii di nàscita perchè crèdenu chì ste celebrazione dispiàcenu à Diu. A Bìbbia ùn impedisce micca, di manera precisa, di festighjà l’anniversàrii di nàscita, ma ci aiuta à riflette nant’à certi fatti è à capì ciò chì Diu ne pensa. Cunsideremu quattru punti per vede ciò chì ne pensa a Bìbbia.
E feste d’anniversàriu di nàscita vènenu da u paganismu. Un’òpera spiega d’induve vènenu ste feste : omu cridìa chì, u ghjornu di l’anniversàriu di qualchissìa, « spìriti è puteri malèfichi pudìanu esse[li] nucèvule » è chì « a presenza d’amichi è l’auguri di felicità serìanu [per ellu] una prutezzione » (Funk & Wagnalls Standard Dictionary of Folklore, Mythology, and Legend). U libru Coutumes et usages des anniversaires (ingl.) spiega chì, indè l’Antichità, avè registri di nàscite era « indispensèvule per caccianne un oroscopu » chì s’arrimba à a « scienza mìstica di l’astrulugìa ». Si leghje dinù chì « a credenza pupulana dà à e candele d’anniversàriu u putere màgicu d’esaudì l’auguri ».
Ma secondu a Bìbbia, ùn duvemu micca praticà a magìa, a divinazione, u spiritìsimu, nè « cose sìmule » (Galatesi 5:19-21 ; Deuterònumu 18:14). D’altronde, sè a cità di Babilònia hè stata cundannata da Diu, ghjè sopratuttu perchè i so abitanti facìanu usu di l’astrulugìa, una spèzia di divinazione (Esàia 47:11-15). I Testimoni di Ghjehova ùn cèrcanu micca sempre à scopre l’orìgine di tutti l’usi. Ma quandu a Bìbbia dà spiegazione cusì chjare, ne tènenu contu.
I primi cristiani ùn festighjàvanu micca l’anniversàrii di nàscita. Secondu un’enciclupedìa, pè i primi cristiani « a celebrazione di un anniversàriu di nàscita era un’usanza pagana » (The World Book Encyclopedia). A Bìbbia mòstra chì tutti i cristiani dèvenu fà cum’è l’apòstuli è l’altri discìpuli insegnati da Ghjesù stessu (2 Tessaluninchi 3:6).
A sola celebrazione cummandata à i cristiani ghjè, micca una nàscita, ma una morte : quella di Ghjesù (Lucca 22:17-20). Ùn ci hè da stunassi, perchè a Bìbbia dice chì « u ghjornu di a morte vale mègliu cà u ghjornu di a nàscita » (Ecclesiasta 7:1). À a fine di a so vita nant’à a terra, Ghjesù s’era fattu un nome, vale à dì una bella riputazione, voltu à Diu. U ghjornu di a so morte era dunque assai più impurtante chì u ghjornu di a so nàscita (Ebrei 1:4).
A Bìbbia ùn hà mai contu chì un servitore di Diu àbbia festighjatu u so anniversàriu di nàscita. Ùn hè micca un scordu. In fatti, a Bìbbia ùn menziuneghja chè duie feste d’anniversàriu di nàscita fatte in l’unore di ghjente ch’ùn servìanu micca à Diu. Ma ella presenta ognuna di sse celebrazione cum’è un fattu pèssimu (Gènesi 40:20-22 ; Marcu 6:21-29).
À i figlioli di i Testimoni li manca qualcosa d’ùn micca festighjà u so anniversàriu ?
Cum’è tutti i parenti bravi, i Testimoni fàcenu prova d’amore à i so figlioli à u longu di l’annu : li fàcenu rigali, urganizèghjanu stonde allègre trà amichi, ecc. Fàcenu di u so mègliu per seguità l’esèmpiu perfettu di Diu, chì dà di core cose bone à i so figlioli (Matteu 7:11). Pè i figlioli di i Testimoni, ùn li pare micca d’esse privati di qualcosa. Sti cummenti ne danu a prova :
« Ghjè una campa d’avè un rigalu quandu ùn ci l’aspettemu micca » (Tammy, 12 anni).
« Ancu sè ùn aghju rigali u ghjornu di u mo anniversàriu, i mo parenti mi ne fàcenu à u longu di l’annu. À mè mi và cusì perchè ghjè sempre una campa » (Gregory, 11 anni).
« Tù credi chì dece minute, qualchi biscotti è una canzona, ghjè una festa què ? Vene indè mè viderai cosa hè una festa ! » (Éric, 6 anni).